Timp

Pentru ca niciodata nu avem timp si pentru ca mi-am adus aminte de o poezie care mi-era tare draga, pe vremuri.

Am incercat sa le fac vesele, optimiste si, de ce nu, de sezon. Dar nu numai.

Tu ai un fel de paradis al tau

in care nu se spun cuvinte.

Uneori se misca dintr-un brat

si cateva frunze iti cad inainte.

Cu ovalul fetei se sta inclinat

spre o lumina venind dintr-o parte

cu mult galben in ea si multa lene,

cu trambuline pentru saritorii in moarte.

Tu ai un fel al tau senin

De-a ridica orasele ca norii,

si de-a muta secundele mereu

pe marginea de Sud a orei,

cand aerul devine mov si rece

si harta serii fara margini,

si-abia mai pot ramane-n viata

mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Dreptul la timp - Nichita Stanescu